SAHAJA YOGA  

Nicu Popa, Romania

a

Shri Mataji Nirmala Devi

Anul 1995 m-a găsit īn postura celui care nu se simţea bine īn propia-i piele, multe nemulţumiri, frustări, sentimente contradictorii faţă de prietenii mei, ceea ce m-a făcut să nu mă mai suport, să-mi fie ruşine de ce simţeam şi să nu mă mai recunosc, dacă e să mă caracterizez prin prisma reacţiilor pe care le aveam faţă de semenii mei. Simţeam nevoia unei transformări benefice care să vină din interiorul meu spre exterior (pentru că īntotdeauna mi-a plăcut proverbul „ceea ce semeni aceea vei culege”), a ceva ce nu puteam să definesc şi asta pe fondul ignoranţei care mă copleşea īmpiedicāndu-mă să fiu vigilent cu tot ce era nefast pentru liniştea şi bunăstarea mea fizică, emoţională, chiar spirituală aş spune, pentru că spre cea din urmă aveam să-mi īndrept atenţia, simţind o oarecare „redresare” a fiinţei mele īn scurtele şi mult prea rarele „vizite” pe care le făceam la vreun lăcaş spiritual (biserici, mānăstiri). Pe fondul aşteptărilor mele de a mă deschide cāt mai mult spre lumea spirituală, spre ceea ce simţeam că-mi va deschide alte orizonturi interioare şi spre care īncepusem să aspir, a apărut Sahaja Yoga ca o metodă despre care am aflat de la nişte colegi de servici, că m-ar putea face să mă īmpac cu mine īnsumi, dāndu-mi liniştea de care aveam nevoie, siguranţă şi alte motive de a īncerca această cale despre care nu auzisem şi nu mă interesase deloc ca idee pānă atunci. Īn general pentru mine conceptul de Yoga era străin de cunoştinţele mele, fiind ceva neinteresant, străin de ţară şi tot ce īnsemna Yoga pentru mine erau nişte exerciţii acrobatice... şi atāt. Conjunctura īn care mă aflam m-a făcut totuşi să īncerc să mă deschid spre acest concept, iar Sahaja Yoga a fost prima mea īncercare. Foarte timid la īnceput, neāncrezător, am mers la programele publice din oraşul meu şi spre plăcuta mea surprindere, după 2 şedinţe, īncepusem să-i simt pe cei care făceau parte din acea colectivitate de Sahaja Yoga foarte apropiaţi sufleteşte de mine, simţeam că mă īnconjoară cu multă dragoste ascultāndu-mi nesfārşitele probleme de care mă plāngeam, dāndu-mi mult curaj şi īncredere prin naturaleţea lor! M-a mirat şi faptul că pentru a practica Sahaja Yoga nu se percepea vreo taxă de īnscriere sau pentru cursuri, lucru la care bineānţeles nu mă aşteptam, ştiind că īn zilele noastre orice informaţie se plăteşte (īntr-adevăr Adevărul nu se plăteşte; cāt plătim Mamei Pămānt pentru a face o sămānţă să īncolţească?) După 2 luni de practicat meditaţiile Sahaja Yoga pot spune că ceea ce m-a făcut să continui a fost faptul că scăpasem de unele vicii, lucru pe care nu mi l-am impus, aşa cum făceam īnainte să ajung la Sahaja Yoga şi de care nu reuşeam să scap, ci a venit totul spontan fără vreun efort iar asta m-a făcut să-mi spun: „Ai răbdare şi continuă. E ceva deosebit aici.” Cu cāt timpul trecea aveam să descopăr frumuseţea celor care alcătuiau colectivitatea Sahaja Yoga, oameni deosebiţi prin comportamentul lor demn şi corect, plini de entuziasm şi bucurie, binevoitori şi foarte generoşi faţă de oameni īn general. Totul era atāt de natural pentru ei şi asta se vedea pe chipurile lor luminose nebrăzdate de vreo grimsă. Nimic din ceea ce spuneau sau făceau acei oameni nu era forţat sau superficial şi eram impresionat cātă deschidere au pentru societate, chair dacă oamenii le rādeau īn faţă sau īi vedeau ca pe nişte oameni anormali pentru că erau fără vicii, morali, altruişti īntr-o societate cu valori morale şi spirituale īntr-o continuă cădere. Acum după 7 ani de cānd practic Sahaja Yoga, fac şi eu parte din colectivitatea sufletelor realizate, aşa cum īmi place s-o numesc şi cred că toată bunătatea spirituală şi de orice fel pe care am acumula-o īn aceşti ani, mă face să mă simt renăscut iar totul se datorează Sahaja Yoga care este un proces viu, palpabil ce are puterea de a transforma orice fiinţă umană īntr-un diamant strălucitor, cizelāndu-i fiecare faţetă şi facānd-o să-şi descopere adevărata valoare şi strălucire. Ca sahaja yoghin am īnvăţat ce īnseamnă să-ţi iubeşti cu adevărat semenii, cum iubirea şi iertarea pot stinge orice īnflăcărare a urii, am īnvăţat să dăruiesc fără a aştepta nimic īn schimb şi mai presus de toate am simţit ca eu sunt spiritul, eternul surīs al divinităţii din noi. Cītă frumuseţe avem cīnd descoperim spiritul ! Urīţenia noastră interioară, pe care o contemplăm adesea fără să ştim, se topeşte, iar īn strălucirea spiritului aripi nevăzute se desfac din noi īnălţīndu-ne peste pustietatea umbrelor. Tu, prietene, n-aş vrea să crezi că citind aceste rīnduri intri īntr-o lume fictivă a īnchipuirilor mele şi umil te rog, doar īntinde-ţi mīinile spre cer şi cere inimii tale să se elibereze din chinurile trecutului şi atunci, blīnde adieri răcoroase vor coborī peste creştetul tău... divina mīngīiere a Mamei noastre.